Cum se reproduc animalele ?

Animalele, ca toate organismele vii, trebuie să se reproducă pentru a-şi asigura descendenţa. Părinţii aceleiaşi specii dau naştere la copii, care la rândul lor, vor face la fel, mai târziu. La multe animale, un mascul şi o femelă trebuie să se întâlnească pentru a face pui.

De la pradă la naştere

Uneori, masculul îi face curte femelei. Amândoi se atrag prin mirosuri, prin strigătele sau culorile lor. Când masculul fecundează direct femela, are loc împerecherea. La numeroşi peşti, ei fecundează ouăle după ce femela le-a depus. Mamiferele (în afară de ornitorinc şi echidnă) nasc pui vii: ele sunt vivipare.

Unele reptile şi peşti nu-şi depun ouăle, ele rămân în abdomenul mamei, de unde mai târziu vor ieşi puii: ele sunt ovovivipare. Dar toate celelalte - păsări, reptile, amfibieni, peşti şi insecte - depun ouă: ele sunt ovipare. E vorba uneori de mii de ouă, dar nu din toate vor ieşi pui, uneori doar din unul sau din câteva ouă, cum ar fi la peşti.

De la naştere la educaţie

În ouă sau în abdomenul mamei, embrionii cresc. Puii se vor naşte, când vor fi pregătiţi pentru aceasta. Multe ouă, abandonate, se dezvolta singure: aceasta este incubaţia. Dar unele animale îşi supraveghează ouăle şi le apară.

La păsări, ouăle sunt ţinute la cald până la naştere: aceasta este clocirea.
La mamifere, puiul se dezvolta în abdomenul mamei, bine protejat de exterior: aceasta este gestaţia.

După naştere, mulţi pui trebuie să supravieţuiască singuri. Unele reptile, peşti şi amfibieni, se ocupă chiar ei la început.
Păsările nidifuge (păsări acoperite cu puf, imediat după ieșirea din ou) îi supraveghează şi îi protejează, dar îi lasă să se hrănească singuri.
Păsările nidicole (păsări oarbe abia ieşite din ou) şi mamiferele îşi hrănesc puii.

Puii se dezvolta mai mult sau mai puţin repede. La mai multe specii de reptile, ei îşi schimba pielea, pe măsură ce cresc: ei năpârlesc. Dar la mulţi amfibieni şi insecte, puiul care iese din ou nu seamănă cu părinţii săi. Este o larvă, care vă cunoaşte năpârliri sau metamorfoza înainte de a deveni adult.

Anumite animale, mai ales maimuţele, îşi educă vreme îndelungată puii.

Read More

Ce sunt pasarile ?

Pasarile sunt vertebrate cu sange cald, cu corpul acoperit de pene. Ele poseda patru membre: doua labe si doua aripi.
Datorita acestora din urma, cea mai mare parte dintre ele poate sa zboare. Au un cioc cornos, care este o prelungire a maxilarului fara dinti si respira cu plamanii.
De la colibrii (de 2 pana la 3 cm) pana la struti (peste 2 m), exista aproximativ 8600 specii.
Aceste animale depun oua pe care le clocesc pentru inmultire.

Read More

Gandaci Blatta Lateralis - Hrana pentru animalele exotice

Scurt istoric:
B.lateralis sunt niste gandaci originari din Orientul Mijlociu, intilniti insa si in partea de sud a SUA (Arizona, Texas, California) adusi probabil accidental de soldatii americani cantonati in Orientul Mijlociu la sfirsitul anilor '70.

Gandacii sunt de marimea greierilor (22-28mm adultii), nu miros ca greierii si nici nu au nevoie de conditii de temperatura si umiditate atat de stricte ca si greierii. Dimorfismul sexual la adulti este accentuat, masculii fiind mai deschisi la culoare si prezentind aripi, iar femelele fara aripi si mai inchise la culoare.

Gandacii sunt rapizi si nu vor ezita sa evadeze daca gasesc cea mai mica bresa spre libertate. Din fericire nu pot escalada suprafetele lucioase ca si sticla sau plasticul.

Intretinere:
B.lateralis se pot pastra in cutii de plastic nu prea mari, bine ventilate, cu cofraje de oua in interior pentru adaposturi, Nu se recomanda folosirea substratului pentru aceasta specie. Spre deosebire de alte specii de gindaci, B.l. nu are nevoie de o umiditate crescuta (in jur de 40%) iar temperatura optima este 28-30 grate C. Cu cat temperatura este mai mare cu atat se vor inmulti mai repede.
Colonia de Blatta lateralis se tine intr-o cutie cat mai mare, recomandat 50x50x50 cm, in care punem cofraje unul peste altul astfel sa formam un fagure in care gandacul se ascunde si se inmulteste. Ventilatia trebuie sa fie foarte buna, altfel mancarea se strica mai repede decat o pot manca gandacii si vor aparea furnici, viermi, musculite si chiar mucegai care afecteaza sanatatea gandacilor. Trebuie facute gauri pe lateral acoperite cu plasa foarte mica, astfel incat sa nu iasa puii nou nascuti  si tot capacul sa fie facut din plasa, pentru ca umiditatea formata sa se evapore, altfel cofragele se vor inmuia si se vor prabusi peste colonie.


Hrana:
Pentru hranirea lor recomand mere (care vor fi principala lor sursa de hidratatre), morcovi, varza, cartofi, castraveti cat si fructe moi (piersici, caise), mancare de pisici (caini) faramitata.

Inmultire:
B.l. se inmultesc relativ usor, prin depunerea de catre femela a unei ooteci ce contine 20-30 de oua, o data la cateva saptamani. Puii pot ecloza dupa 1-5 luni in functie de conditiile de temperatura si umiditate si se vor transforma in adulti in 6-12 luni. Durata de viata a gandacului este de aproximativ 12-18 luni.

Read More

Greierii - Hrana pentru animalele exotice

Denumire stiintifica : ACHETA DOMESTICUS

Marime : 2-4 cm

Hrana : 
Greierii sunt insecte ierbivore. Ei pot fi hraniti cu salata, mere, pere, morcovi sau cu mancare speciala pentru greieri ce se poate procura de la magazinele de specialitate. Este recomandat sa li se ofere mai multe feluri de hrana. Este necesar ca resturile neconsumate sa fie inlaturate inainte ca acestea sa mucegaiasca si sa produca probleme de sanatate insectelor. Trebuie stiut faptul ca cu cat greierii sunt mai sanatosi cu atat sansele de imbolnavire a insectei caruia ii vor fi oferiti drept hrana scad. Pentru apa cel mai simplu este sa se introduca in terariu o bucata de burete imbibat cu apa deoarece greierii se vor inneca foarte usor daca intr-un recipient plin.

Temperatura : 
Temperatura ideala pentru a mentine greierii sanatosi este intre 20 si 25 grade Celsius.

Umiditate :
Este necesara mentinerii unui grad de umiditate mai scazut, in jur de 50 %.

Ingrijire :
O cutie de plastic prevazuta cu capac este suficienta, marimea acesteia alegandu-se in functie de numarul indivizilor ce vor fi gazduiti in ea. Este bine ca aceasta cutie sa fie mai adanca pentru a evita eventualele “evadari”. In interiorul acestei cutii se vor introduce bucati de cofraj de oua pentru ca insectele sa se poate ascunde in compartimentele acestora.Nu este nevoie de substrat.

Inmultire : 
Pentru inmultire este necesar un capac plat cu un diametru maricel in care se va pune pamant normal sau la alegere substrat nuca cocos, un alt capac cu vata imbibata in apa, oferiti-le mancare de caini si fructe si morcovi, o sa observati ca se inmultesc destul de repede. Important este sa aiba spatiu si destula mancare astfel se evita canibalismul.
SAU
Pentru a inmulti greieri nu este nevoie decat de asezarea pe fundul cutiei a unor servetele umede pe care acestia isi vor depune ouale. In cutie se vor introduce 15-20 de indivizi. Ouale acestora arata ca niste cilindre mici si galbene.

Mentinerea starii de sanatate : 
Trebuie acordata o atentie deosebita eliminarii din cutie a insectelor moarte deoarece acestea emana un miros foarte neplacut si cei vii tind sa manance bucati din acestea, riscul imbolnavirii lor crescand.

Terariu- 40x40x50 cm
- cofraje de oua
- vas de apa plat diametru 8 cm h= 0, 3 mm
- morcov ras sau porumb macinat amestecat cu grau
- lumina artificiala (neon)
- tifon imbibat cu apa pentru inmultire 

Read More

Gandaci Blaptica Dubia - Hrana pentru animalele exotice

Aceste insecte sunt mai mici decat speciile discoidale sau cele cu cap portocaliu, ceea ce ii face sa fie preferati ca si hrana pentru tarantule si scorpioni. Ei se misca incet insa nu sunt la fel de speriosi ca si celelalte specii din aceeasi clasa. Au un schelet extern foarte moale, nu pot urca pe sticla sau pe plastic fin si de aceea se poate lucra usor cu ei.

Masculii adulti prezinta aripi complet dezvoltate in timp ce in cazul femelelor acestea lipsesc, acest lucru facand ca sexarea lor sa fie foarte usoara. Odata ce colonia de B.Dubia s-a format, este bine sa se pastreze un mascul la 3 femele.Masculii traiesc mai putin decat femelele.
In interiorul terariului se vor introduce cofraje de oua pentru ca insectele sa se poata ascunde. Nu este necesar introducerea de substrat.Cofrajele de oua pot fi introduce vertical pentru ca mizeria sa poata cadea pe fundul terariului,acesta fiind mai usor de curatat.
Spre deosebire de terariile cu greieri, Coloniile de B.Dubia nu emana miros si pot fi tinute curate cu foarte putin efort.

Mediul de crestere

Temperatura, umiditate si lumina

B.dubia prefera temperaturile ridicate.Trebuie oferita o zona calda si una rece pt ca ca aceasta specie sa isi aleaga singura locul.Partea incalzita ar trebuii sa aiba o temperature cuprinsa intre 20-24grade ,atfel evolutia si reproducerea va fi mult mai lenta.

Umiditatea trebuie sa fie una relativ ridicata, a se evita uscarea habitatului dar nici umezirea puternica nu este indicata.

Mancare si apa
Insectele pot fi hranite cu cu mancare uscata pentru pisici sau cu mancare speciala ce poate fi procurata din pet-shop-uri. Acestia mai mananca grau sau fulgi pentru pestii de acvariu si le face o deosebita placere sa consume dulciuri cum ar fi fulgii din cereale, mancare pt greieri, cereale, fructe si legume.Trebuie hraniti o data pe zi sau la 2 zile.
Apa se poate oferi fie intr-un recipient, fie sub forma de gel, cel din urma avand avantajul ca insectele nu se vor inneca, iar acesta va ridica nivelul de umiditate din terariu. B.Dubia este foarte tolerant la diferite nivele de umiditate, desi acestia prefera un nivel de umiditate mai crescuta decat alte specii.
Acestor insecte le este necesar sa li se ofere fructe si legume proaspete cel putin o data pe saptamana. Morcovii, merele, portocalele sunt acceptate fara nici o problema. Resturile neconsumate trebuiesc indepartate dupa maxim 2 zile pentru a se evita mucegairea lor. Trebuie avut grija ca mancarea uscata sa nu se umezeasca din aceleasi motive.

Inmultirea
B.dubia au nevoie de cateva luni pt a ajunge la maturitate.O femela poate da nastere la 20-30 de pui. Reproducerea/inmultirea este mult mai usoara in colonii foarte mari. Daca aveti o colonie de 12 dubia , lucrurile vor evolua in cateva luni, de aceea este indicat sa luati colonii de 50-60 de indivizi pentru a se inmulti mai repede si mai usor. Dupa imperechere va dura cam 60 de zile pana cand femela va da nastere la pui vii. In cazul in care colonia nu produce noi indivizi temperature este prea joasa. Daca insectele mor in timpul naparlirii, umiditatea este prea joasa.
Sper sa va fie de ajutor

Read More

Reptila Leopard Gecko

Gecko Leopard

Denumire stiintifica : EUBLEPHARIS MACULARIS

Descriere: 
Spre deosebire de celelalte specii de gecko, acesta are pleoape complet dezvoltate iar ventuzele de pe degete care le permit sa urce suprafete verticale lipsesc. Ei pot ajunge pana la 25 cm lungime. Adultii sunt galbeni cu pete de culoare maro inchis. Indivizii tineri au dungi galbene ce alterneaza cu dungi maro care se vor miscora pe masura ce acesta creste si vor deveni mai tarziu pete.

Sexarea: 
Mascultii tind a avea capul si gatul mai late decat femelele si au corpul putin mai mare. Masculii adulti prezinta in regiunea pre-anala o serie de pori in forma de “V”, in timp ce la female, acesti pori sunt foarte slab evidentiati. Sexul puilor este determinat de temperature de incubatie a oualor. Daca incubatia are loc la o temperatura de 25-27 grade Celsius, puii vor fi female. Daca temperatura este intre 28-30 grade Celsius din oua vor ecloza pui de ambele sexe, iar daca temperatura este mai mare de 30 de grade Celsius din oua vor iesi masculi.

Ingrijire:
Aceasta specie de gecko este foarte putin pretentioasa si de aceea este una din cele mai raspandite si apreciate reptile din captivitate. Sunt calmi,musca foarte rar si se imblanzesc usor. Nu este recomandat sa fie apucat de coada deoarece aceasta se rupe foarte repede ca forma de protectie. De obicei 2 masculi tinuti impreuna se vor lupta.
Un acvariu de 10 litrii este sufficient pentru a gazdui un individ adult. Sunt animale curate care isi vor limita spatiul folosit ca “toaleta” la o singura parte din terariu.
Temperatura optima la care pot fi tinuti este de 25-30 de grade Celsius. Este necesar ca terariul sa fie amenajat astfel incat el sa aiba o parte mai calda si una mai rece dend animalului posibilitatea de a alege. Aceste reptile sunt nocturne, deci becurile cu UV nu sunt necesare, dar terariul ar trebui luminat 12 ore pe zi.
Gecko-ul leopard are nevoie de un recipient cu apa proaspata iar umiditatea trebuie sa fie intre 45-60%, ei tolerand si o umiditate mai ridicata,de pana la 70% pentru perioade mai scurte de timp. Ca si substrat nisipul este contraindicate deoarece il pot ingera iar acest lucru poate provoca probleme digestive animalului. Se pot folosi cu success ca si substrat prosoape de hartie,acest lucru facand ca terariul sa fie mai usor de curatat.
In terariu trebuie intrudus un obiect (bucata de lemn,piatra) sub care animalul sa se poata ascunde.Se vor mai introduce in terariu si o piatra aspra sau o bucata de scoarta de copac de care gecko-ul se va freca atunci cand va naparli.

Hrana:
Gecko-ul este o reptile carnivora. El consuma cu placere greieri, viermi de tarate, rame, lacuste.Ca si suplimente alimentare pot fi adaugate calciu si multivitamine.

Read More

Tarantula Brachypelma Smithi

Descriere specie:
Specimenul adult de Brachypelma smithi are corpul închis la culoare cu pete de portocaliu la încheieturile picioarelor. Al doilea element al picioarelor este de culoare portocaliu-roşu. După năpârlire culoarea abdomenului este de un negru intens, iar cea a încheieturilor are nuanţe rosiatice. La maturitate poate ajunge la 15 cm, iar ca longevitate pot trăi până la 25 de ani femela, 7 ani masculul. Au un temperament relativ calm şi docil. The Mexican RedKnee Tarantula a fost descoperită/catalogată în anul 1888 de către H.H Smith şi este una dintre primele tarantule ce au intrat în acest hobby. Specimenul a fost colectat încă din anii 1970-1980, aceasta fiind o specie larg folosită în spoturi şi filme(Raiders of the Lost Ark, seriale James Bond etc.). Datorită longevităţii sale, care se spune că la femele poate ajunge la 30 de ani, coloritului aparte precum şi temperamentului docil, este uşor să ne dăm seama de ce multă lume alege să crească o asemenea tarantulă.

Năpârlirea: 
Pentru a creşte, paianjenul îşi formează o piele nouă sub exoscheletul prezent. Apoi pielea din exterior este înlăturată într-un proces cunoscut ca "năpârlire". Înainte de o năpârlire, de la câteva zile până la câteva saptamani, tarantula se abţine de la mâncat şi pare letargică. Dacă vă găsiţi păianjenul stând pe spate, nu vă panicaţi şi nu îl deranjaţi! Acesta este momentul în care păianjenul dumneavoastră este cel mai sensibil şi vulnerabil.

Hrana nemâncată va trebui scoasă din terariu cât de subtil posibil, astfel încât să nu deranjeze tarantula. Când paianjenul a terminat, el va rămâne o perioadă inactiv, până i se va întări exoscheletul. Nu îi oferiţi mâncare după năpârlire (câteva zile pentru exemplare mai mici, o saptămâna pentru cele mari)

Manipulare: 
Deşi este renumită pentru temperamentul său docil, evitaţi manipularea nejustificată a specimenului, pentru simplul motiv de a nu îl răni sau a vă răni pe dumneavoastră. Odata ce aruncă cu perişori sau ia postura defensivă, vă transmite direct faptul că nu vrea să fie deranjată. Cel mai bun sfat ar fi să fiţi constienţi de atitudinea tarantulei voastre în acel moment şi să acţionaţi în concordanţă.  

Hrănirea:
Paianjenii sunt oportunişti în ceea ce priveşte hrana. Ei mănânca orice li se iveşte în cale, în premiza de a profita în cazul lipsei de hrană din viitor. Hrana constă în mici nevertebrate ( greieri, Blaptica Dubia, Blatta Lateralis, lăcuste). Hrana trebuie oferită în concordanţă cu mărimea tarantulei din mai multe motive (Să nu depăşească dimensiunea corpului): prădătorul poate deveni pradă, tarantula se stresează ușor, digestia este un fenomen complex care trebuie reglat cu grijă și orice exces poate cauza probleme în viitor. Acestea vor fi oferite în spatiul tarantulei o dată pe săptămână. Dacă după 24 de ore hrana nu este mâncată, scoateţi-o cu grijă şi încercaţi peste o saptamană.  
Spiderlings- mealworms, Blatta Lateralis, greieri  
Adulţi- superworms, Blaptica dubia, pinky

 NOTĂ: 
Nu vă hrăniţi tarantulele cu hrană prinsă din zone poluate din orase, sau locuri în care există posibilitatea ca omul să fi folosit insecticide. Aceasta şi în cazul în care insectele prinse par sănătoase.  
Reproducere:
Femela ajunge la maturitate în 6-7 ani, iar masculul în 4-5 ani. Se reproduc cu uşurinţă în captivitate.  

Terariu - amenajare și necesități:
Spiderlingii se pot ţine în cutii de plastic cu găuri pentru aerisire, iar adulţii în terarii 40x25x25cm (Lxlxh) Substratul poate fi o combinaţie de cocos şi turbă cu adâncimea de 7-8 cm. ( Aveţi grijă să nu conţină fertilizatori sau alte chimicale). Ca decor puteţi folosi o bucată de scoarţă pentru adăpost. Temperatura poate varia între 23-26 °C, iar umiditatea necesară e cu puţin mai ridicată decât în casele noastre, de aceea trebuie pulverizat un perete sau două al terariului odată la 2 zile, precum şi schimbarea apei din vasul din care bea apa. Pentru cei ce au higrometre  60-65%, pentru cei ce nu au, urmăriţi comportamentul tarantulei. Dacă stă o perioadă prea mare pe peretii terariului înseamnă că e prea mare umiditatea.  

Venin:
Toate speciile de tarantule posedă venin. Deși acesta nu este foarte potent, mușcăturile nu sunt niciodată plăcute.De asemenea ca și orice specie de tarantulă și Brachypelma smithi poate fi imprevizibilă și o mușcătură poate surveni oricând. Din aceste motive recomandăm atenție maximă când tarantula este hrănită, mutată sau când îi este curațat terariul.

Naparlire:
Năpârlirea: procesul prin care tarantula îşi schimbă periodic exoscheletul. Acest proces poate să varieze în funcţie de dimensiunea sau specia tarantulei. Tarantulele tinere năpârlesc de câteva ori pe an, iar cele adulte o dată pe an sau la 2 ani. Procesul de năpârlire se desfăşoară în 3 etape:
1.    perioada de pre-năpârlire ( tarantula poate să refuze hrana, pare letargică, pielea de pe abdomen se înnegreşte).
2.    năpârlirea propriu-zisa (se lasa pe spate cu picioarele in sus si incepe procesul de naparlire, in aceasta etapa nu trebuie deranjata deloc tarantula)
3.    perioada de după năpârlire: în aceasta etapa e bine să nu se ofere hrană tarantulei ( la tarantulele tinere durează între 4-6 zile până se întăreşte exoscheletul, pe când la cele adulte poate să dureze între 1-3 săptămâni).

Read More

Tarantula Lasiodora Parahybana

Descriere specie:
Brazilian Salmon Pink Bird-eating Tarantula (Lasiodora parahybana) este un păianjen relativ mare originar din nord-estul Braziliei, de unde denumirea comună. Acest păianjen poate ajunge la 20-25 cm. Femelele mari pot cântări până la 100 de grame. Această tarantulă este una dintre cele mai mari din lume. În sălbăticie, această tarantulă este cunoscută ca fiind un prădător pentru unii şerpi mici.

Astăzi au devenit populare ca animale de companie, deşi nu este recomandată pentru începători, deoarece acestea sunt rapide, mari, pot arunca cu picioarele fire de păr cu efect iritant, dacă se simt ameninţate. Nu se grăbesc să muşte, dar colţii lor pot aduce injurii serioase. Este recomandata incepatorilor doar daca este mica pentru a-i observa de mic comportamentul ei.

Intretinere:
Aceste arahnide pot fi întreţinute destul de uşor într-un terariu de 3 ori mai mare decât dimensiunea insectei cu picioarele întinse. Terariul nu trebuie să fie foarte înalt deoarece o cădere de la înălţime poate avea consecinţe grave, luând în considerare dimensiunile insectei. Având în vedere caă este o specie terestră, lungimea și lățimea terariului sunt mai importante decât înălțimea, un terariu de 50 cm lungime, 30 cm lățime și 20 cm înălțime este recomandat pentru a găzdui un exemplar adult.

Această tarantula iubeşte un mediu umed, umiditatea relativă se recomandă a fi cuprinsă în intervalul de 65-80%. Ca substrat îl puteți folosi pe cel din fibra de cocos, acesta menținând foarte bine umiditatea necesară. Cu toate acestea, deţinătorul ar trebui să fie conştient de faptul că se poate forma mucegai de la umiditate foarte mare, aşadar ventilaţia terariului este crucială. Temperatura în terariu trebuie să fie cuprinsă între 25-28 grade.

Terariul ar trebui să fie dotat cu un substrat gros şi un vas pentru apă. Faţă de alte tarantule, aceste arahnide au nevoie de o hrănire diversificată (greieri, gândăcei, şoricei cu vârsta de 1-5 zile de 2-3 ori pe lună).

Tarantulele mici ca şi vârstă au nevoie ca în terariu să aibă o vizuină în care se pot ascunde, de obicei adulţii nu sunt fricoşi.

Reproducere:
Lasiodora parahybana ajunge la maturitate în jurul vârstei de 2 ani. Au un ritm de creștere accelerat, crescând până la 15 cm lungime într-un singur an. Este o specie des întâlnită în hobby și foarte prolifică, un singur sac de ouă putând să conțină în medie 1200 de oua sau chiar peste 2000 uneori. Sacul este depus de obicei după 6 luni de la împerechere.

Naparlire:
Năpârlirea: procesul prin care tarantula îşi schimbă periodic exoscheletul. Acest proces poate să varieze în funcţie de dimensiunea sau specia tarantulei. Tarantulele tinere năpârlesc de câteva ori pe an, iar cele adulte o dată pe an sau la 2 ani. Procesul de năpârlire se desfăşoară în 3 etape:
1.    perioada de pre-năpârlire ( tarantula poate să refuze hrana, pare letargică, pielea de pe abdomen se înnegreşte).
2.    năpârlirea propriu-zisa (se lasa pe spate cu picioarele in sus si incepe procesul de naparlire, in aceasta etapa nu trebuie deranjata deloc tarantula)
3.    perioada de după năpârlire: în aceasta etapa e bine să nu se ofere hrană tarantulei ( la tarantulele tinere durează între 4-6 zile până se întăreşte exoscheletul, pe când la cele adulte poate să dureze între 1-3 săptămâni).

Read More