Reptila Leopard Gecko

Gecko Leopard

Denumire stiintifica : EUBLEPHARIS MACULARIS

Descriere: 
Spre deosebire de celelalte specii de gecko, acesta are pleoape complet dezvoltate iar ventuzele de pe degete care le permit sa urce suprafete verticale lipsesc. Ei pot ajunge pana la 25 cm lungime. Adultii sunt galbeni cu pete de culoare maro inchis. Indivizii tineri au dungi galbene ce alterneaza cu dungi maro care se vor miscora pe masura ce acesta creste si vor deveni mai tarziu pete.

Sexarea: 
Mascultii tind a avea capul si gatul mai late decat femelele si au corpul putin mai mare. Masculii adulti prezinta in regiunea pre-anala o serie de pori in forma de “V”, in timp ce la female, acesti pori sunt foarte slab evidentiati. Sexul puilor este determinat de temperature de incubatie a oualor. Daca incubatia are loc la o temperatura de 25-27 grade Celsius, puii vor fi female. Daca temperatura este intre 28-30 grade Celsius din oua vor ecloza pui de ambele sexe, iar daca temperatura este mai mare de 30 de grade Celsius din oua vor iesi masculi.

Ingrijire:
Aceasta specie de gecko este foarte putin pretentioasa si de aceea este una din cele mai raspandite si apreciate reptile din captivitate. Sunt calmi,musca foarte rar si se imblanzesc usor. Nu este recomandat sa fie apucat de coada deoarece aceasta se rupe foarte repede ca forma de protectie. De obicei 2 masculi tinuti impreuna se vor lupta.
Un acvariu de 10 litrii este sufficient pentru a gazdui un individ adult. Sunt animale curate care isi vor limita spatiul folosit ca “toaleta” la o singura parte din terariu.
Temperatura optima la care pot fi tinuti este de 25-30 de grade Celsius. Este necesar ca terariul sa fie amenajat astfel incat el sa aiba o parte mai calda si una mai rece dend animalului posibilitatea de a alege. Aceste reptile sunt nocturne, deci becurile cu UV nu sunt necesare, dar terariul ar trebui luminat 12 ore pe zi.
Gecko-ul leopard are nevoie de un recipient cu apa proaspata iar umiditatea trebuie sa fie intre 45-60%, ei tolerand si o umiditate mai ridicata,de pana la 70% pentru perioade mai scurte de timp. Ca si substrat nisipul este contraindicate deoarece il pot ingera iar acest lucru poate provoca probleme digestive animalului. Se pot folosi cu success ca si substrat prosoape de hartie,acest lucru facand ca terariul sa fie mai usor de curatat.
In terariu trebuie intrudus un obiect (bucata de lemn,piatra) sub care animalul sa se poata ascunde.Se vor mai introduce in terariu si o piatra aspra sau o bucata de scoarta de copac de care gecko-ul se va freca atunci cand va naparli.

Hrana:
Gecko-ul este o reptile carnivora. El consuma cu placere greieri, viermi de tarate, rame, lacuste.Ca si suplimente alimentare pot fi adaugate calciu si multivitamine.

Read More

Tarantula Brachypelma Smithi

Descriere specie:
Specimenul adult de Brachypelma smithi are corpul închis la culoare cu pete de portocaliu la încheieturile picioarelor. Al doilea element al picioarelor este de culoare portocaliu-roşu. După năpârlire culoarea abdomenului este de un negru intens, iar cea a încheieturilor are nuanţe rosiatice. La maturitate poate ajunge la 15 cm, iar ca longevitate pot trăi până la 25 de ani femela, 7 ani masculul. Au un temperament relativ calm şi docil. The Mexican RedKnee Tarantula a fost descoperită/catalogată în anul 1888 de către H.H Smith şi este una dintre primele tarantule ce au intrat în acest hobby. Specimenul a fost colectat încă din anii 1970-1980, aceasta fiind o specie larg folosită în spoturi şi filme(Raiders of the Lost Ark, seriale James Bond etc.). Datorită longevităţii sale, care se spune că la femele poate ajunge la 30 de ani, coloritului aparte precum şi temperamentului docil, este uşor să ne dăm seama de ce multă lume alege să crească o asemenea tarantulă.

Năpârlirea: 
Pentru a creşte, paianjenul îşi formează o piele nouă sub exoscheletul prezent. Apoi pielea din exterior este înlăturată într-un proces cunoscut ca "năpârlire". Înainte de o năpârlire, de la câteva zile până la câteva saptamani, tarantula se abţine de la mâncat şi pare letargică. Dacă vă găsiţi păianjenul stând pe spate, nu vă panicaţi şi nu îl deranjaţi! Acesta este momentul în care păianjenul dumneavoastră este cel mai sensibil şi vulnerabil.

Hrana nemâncată va trebui scoasă din terariu cât de subtil posibil, astfel încât să nu deranjeze tarantula. Când paianjenul a terminat, el va rămâne o perioadă inactiv, până i se va întări exoscheletul. Nu îi oferiţi mâncare după năpârlire (câteva zile pentru exemplare mai mici, o saptămâna pentru cele mari)

Manipulare: 
Deşi este renumită pentru temperamentul său docil, evitaţi manipularea nejustificată a specimenului, pentru simplul motiv de a nu îl răni sau a vă răni pe dumneavoastră. Odata ce aruncă cu perişori sau ia postura defensivă, vă transmite direct faptul că nu vrea să fie deranjată. Cel mai bun sfat ar fi să fiţi constienţi de atitudinea tarantulei voastre în acel moment şi să acţionaţi în concordanţă.  

Hrănirea:
Paianjenii sunt oportunişti în ceea ce priveşte hrana. Ei mănânca orice li se iveşte în cale, în premiza de a profita în cazul lipsei de hrană din viitor. Hrana constă în mici nevertebrate ( greieri, Blaptica Dubia, Blatta Lateralis, lăcuste). Hrana trebuie oferită în concordanţă cu mărimea tarantulei din mai multe motive (Să nu depăşească dimensiunea corpului): prădătorul poate deveni pradă, tarantula se stresează ușor, digestia este un fenomen complex care trebuie reglat cu grijă și orice exces poate cauza probleme în viitor. Acestea vor fi oferite în spatiul tarantulei o dată pe săptămână. Dacă după 24 de ore hrana nu este mâncată, scoateţi-o cu grijă şi încercaţi peste o saptamană.  
Spiderlings- mealworms, Blatta Lateralis, greieri  
Adulţi- superworms, Blaptica dubia, pinky

 NOTĂ: 
Nu vă hrăniţi tarantulele cu hrană prinsă din zone poluate din orase, sau locuri în care există posibilitatea ca omul să fi folosit insecticide. Aceasta şi în cazul în care insectele prinse par sănătoase.  
Reproducere:
Femela ajunge la maturitate în 6-7 ani, iar masculul în 4-5 ani. Se reproduc cu uşurinţă în captivitate.  

Terariu - amenajare și necesități:
Spiderlingii se pot ţine în cutii de plastic cu găuri pentru aerisire, iar adulţii în terarii 40x25x25cm (Lxlxh) Substratul poate fi o combinaţie de cocos şi turbă cu adâncimea de 7-8 cm. ( Aveţi grijă să nu conţină fertilizatori sau alte chimicale). Ca decor puteţi folosi o bucată de scoarţă pentru adăpost. Temperatura poate varia între 23-26 °C, iar umiditatea necesară e cu puţin mai ridicată decât în casele noastre, de aceea trebuie pulverizat un perete sau două al terariului odată la 2 zile, precum şi schimbarea apei din vasul din care bea apa. Pentru cei ce au higrometre  60-65%, pentru cei ce nu au, urmăriţi comportamentul tarantulei. Dacă stă o perioadă prea mare pe peretii terariului înseamnă că e prea mare umiditatea.  

Venin:
Toate speciile de tarantule posedă venin. Deși acesta nu este foarte potent, mușcăturile nu sunt niciodată plăcute.De asemenea ca și orice specie de tarantulă și Brachypelma smithi poate fi imprevizibilă și o mușcătură poate surveni oricând. Din aceste motive recomandăm atenție maximă când tarantula este hrănită, mutată sau când îi este curațat terariul.

Naparlire:
Năpârlirea: procesul prin care tarantula îşi schimbă periodic exoscheletul. Acest proces poate să varieze în funcţie de dimensiunea sau specia tarantulei. Tarantulele tinere năpârlesc de câteva ori pe an, iar cele adulte o dată pe an sau la 2 ani. Procesul de năpârlire se desfăşoară în 3 etape:
1.    perioada de pre-năpârlire ( tarantula poate să refuze hrana, pare letargică, pielea de pe abdomen se înnegreşte).
2.    năpârlirea propriu-zisa (se lasa pe spate cu picioarele in sus si incepe procesul de naparlire, in aceasta etapa nu trebuie deranjata deloc tarantula)
3.    perioada de după năpârlire: în aceasta etapa e bine să nu se ofere hrană tarantulei ( la tarantulele tinere durează între 4-6 zile până se întăreşte exoscheletul, pe când la cele adulte poate să dureze între 1-3 săptămâni).

Read More

Tarantula Lasiodora Parahybana

Descriere specie:
Brazilian Salmon Pink Bird-eating Tarantula (Lasiodora parahybana) este un păianjen relativ mare originar din nord-estul Braziliei, de unde denumirea comună. Acest păianjen poate ajunge la 20-25 cm. Femelele mari pot cântări până la 100 de grame. Această tarantulă este una dintre cele mai mari din lume. În sălbăticie, această tarantulă este cunoscută ca fiind un prădător pentru unii şerpi mici.

Astăzi au devenit populare ca animale de companie, deşi nu este recomandată pentru începători, deoarece acestea sunt rapide, mari, pot arunca cu picioarele fire de păr cu efect iritant, dacă se simt ameninţate. Nu se grăbesc să muşte, dar colţii lor pot aduce injurii serioase. Este recomandata incepatorilor doar daca este mica pentru a-i observa de mic comportamentul ei.

Intretinere:
Aceste arahnide pot fi întreţinute destul de uşor într-un terariu de 3 ori mai mare decât dimensiunea insectei cu picioarele întinse. Terariul nu trebuie să fie foarte înalt deoarece o cădere de la înălţime poate avea consecinţe grave, luând în considerare dimensiunile insectei. Având în vedere caă este o specie terestră, lungimea și lățimea terariului sunt mai importante decât înălțimea, un terariu de 50 cm lungime, 30 cm lățime și 20 cm înălțime este recomandat pentru a găzdui un exemplar adult.

Această tarantula iubeşte un mediu umed, umiditatea relativă se recomandă a fi cuprinsă în intervalul de 65-80%. Ca substrat îl puteți folosi pe cel din fibra de cocos, acesta menținând foarte bine umiditatea necesară. Cu toate acestea, deţinătorul ar trebui să fie conştient de faptul că se poate forma mucegai de la umiditate foarte mare, aşadar ventilaţia terariului este crucială. Temperatura în terariu trebuie să fie cuprinsă între 25-28 grade.

Terariul ar trebui să fie dotat cu un substrat gros şi un vas pentru apă. Faţă de alte tarantule, aceste arahnide au nevoie de o hrănire diversificată (greieri, gândăcei, şoricei cu vârsta de 1-5 zile de 2-3 ori pe lună).

Tarantulele mici ca şi vârstă au nevoie ca în terariu să aibă o vizuină în care se pot ascunde, de obicei adulţii nu sunt fricoşi.

Reproducere:
Lasiodora parahybana ajunge la maturitate în jurul vârstei de 2 ani. Au un ritm de creștere accelerat, crescând până la 15 cm lungime într-un singur an. Este o specie des întâlnită în hobby și foarte prolifică, un singur sac de ouă putând să conțină în medie 1200 de oua sau chiar peste 2000 uneori. Sacul este depus de obicei după 6 luni de la împerechere.

Naparlire:
Năpârlirea: procesul prin care tarantula îşi schimbă periodic exoscheletul. Acest proces poate să varieze în funcţie de dimensiunea sau specia tarantulei. Tarantulele tinere năpârlesc de câteva ori pe an, iar cele adulte o dată pe an sau la 2 ani. Procesul de năpârlire se desfăşoară în 3 etape:
1.    perioada de pre-năpârlire ( tarantula poate să refuze hrana, pare letargică, pielea de pe abdomen se înnegreşte).
2.    năpârlirea propriu-zisa (se lasa pe spate cu picioarele in sus si incepe procesul de naparlire, in aceasta etapa nu trebuie deranjata deloc tarantula)
3.    perioada de după năpârlire: în aceasta etapa e bine să nu se ofere hrană tarantulei ( la tarantulele tinere durează între 4-6 zile până se întăreşte exoscheletul, pe când la cele adulte poate să dureze între 1-3 săptămâni).

Read More