Descriere specie:
Specimenul adult de Brachypelma smithi are corpul închis la culoare cu pete de portocaliu la încheieturile picioarelor. Al doilea element al picioarelor este de culoare portocaliu-roşu. După năpârlire culoarea abdomenului este de un negru intens, iar cea a încheieturilor are nuanţe rosiatice. La maturitate poate ajunge la 15 cm, iar ca longevitate pot trăi până la 25 de ani femela, 7 ani masculul. Au un temperament relativ calm şi docil. The Mexican RedKnee Tarantula a fost descoperită/catalogată în anul 1888 de către H.H Smith şi este una dintre primele tarantule ce au intrat în acest hobby. Specimenul a fost colectat încă din anii 1970-1980, aceasta fiind o specie larg folosită în spoturi şi filme(Raiders of the Lost Ark, seriale James Bond etc.). Datorită longevităţii sale, care se spune că la femele poate ajunge la 30 de ani, coloritului aparte precum şi temperamentului docil, este uşor să ne dăm seama de ce multă lume alege să crească o asemenea tarantulă.
Năpârlirea:
Pentru a creşte, paianjenul îşi formează o piele nouă sub exoscheletul prezent. Apoi pielea din exterior este înlăturată într-un proces cunoscut ca "năpârlire". Înainte de o năpârlire, de la câteva zile până la câteva saptamani, tarantula se abţine de la mâncat şi pare letargică. Dacă vă găsiţi păianjenul stând pe spate, nu vă panicaţi şi nu îl deranjaţi! Acesta este momentul în care păianjenul dumneavoastră este cel mai sensibil şi vulnerabil.
Hrana nemâncată va trebui scoasă din terariu cât de subtil posibil, astfel încât să nu deranjeze tarantula. Când paianjenul a terminat, el va rămâne o perioadă inactiv, până i se va întări exoscheletul. Nu îi oferiţi mâncare după năpârlire (câteva zile pentru exemplare mai mici, o saptămâna pentru cele mari)
Deşi este renumită pentru temperamentul său docil, evitaţi manipularea nejustificată a specimenului, pentru simplul motiv de a nu îl răni sau a vă răni pe dumneavoastră. Odata ce aruncă cu perişori sau ia postura defensivă, vă transmite direct faptul că nu vrea să fie deranjată. Cel mai bun sfat ar fi să fiţi constienţi de atitudinea tarantulei voastre în acel moment şi să acţionaţi în concordanţă.
Hrănirea:
Paianjenii sunt oportunişti în ceea ce priveşte hrana. Ei mănânca orice li se iveşte în cale, în premiza de a profita în cazul lipsei de hrană din viitor. Hrana constă în mici nevertebrate ( greieri, Blaptica Dubia, Blatta Lateralis, lăcuste). Hrana trebuie oferită în concordanţă cu mărimea tarantulei din mai multe motive (Să nu depăşească dimensiunea corpului): prădătorul poate deveni pradă, tarantula se stresează ușor, digestia este un fenomen complex care trebuie reglat cu grijă și orice exces poate cauza probleme în viitor. Acestea vor fi oferite în spatiul tarantulei o dată pe săptămână. Dacă după 24 de ore hrana nu este mâncată, scoateţi-o cu grijă şi încercaţi peste o saptamană.
Spiderlings- mealworms, Blatta Lateralis, greieri
Adulţi- superworms, Blaptica dubia, pinky
NOTĂ:
Nu vă hrăniţi tarantulele cu hrană prinsă din zone poluate din orase, sau locuri în care există posibilitatea ca omul să fi folosit insecticide. Aceasta şi în cazul în care insectele prinse par sănătoase.
Reproducere:
Femela ajunge la maturitate în 6-7 ani, iar masculul în 4-5 ani. Se reproduc cu uşurinţă în captivitate.
Terariu - amenajare și necesități:
Spiderlingii se pot ţine în cutii de plastic cu găuri pentru aerisire, iar adulţii în terarii 40x25x25cm (Lxlxh) Substratul poate fi o combinaţie de cocos şi turbă cu adâncimea de 7-8 cm. ( Aveţi grijă să nu conţină fertilizatori sau alte chimicale). Ca decor puteţi folosi o bucată de scoarţă pentru adăpost. Temperatura poate varia între 23-26 °C, iar umiditatea necesară e cu puţin mai ridicată decât în casele noastre, de aceea trebuie pulverizat un perete sau două al terariului odată la 2 zile, precum şi schimbarea apei din vasul din care bea apa. Pentru cei ce au higrometre 60-65%, pentru cei ce nu au, urmăriţi comportamentul tarantulei. Dacă stă o perioadă prea mare pe peretii terariului înseamnă că e prea mare umiditatea.
Venin:
Toate speciile de tarantule posedă venin. Deși acesta nu este foarte potent, mușcăturile nu sunt niciodată plăcute.De asemenea ca și orice specie de tarantulă și Brachypelma smithi poate fi imprevizibilă și o mușcătură poate surveni oricând. Din aceste motive recomandăm atenție maximă când tarantula este hrănită, mutată sau când îi este curațat terariul.
Naparlire:
Năpârlirea: procesul prin care tarantula îşi schimbă periodic exoscheletul. Acest proces poate să varieze în funcţie de dimensiunea sau specia tarantulei. Tarantulele tinere năpârlesc de câteva ori pe an, iar cele adulte o dată pe an sau la 2 ani. Procesul de năpârlire se desfăşoară în 3 etape:
1. perioada de pre-năpârlire ( tarantula poate să refuze hrana, pare letargică, pielea de pe abdomen se înnegreşte).
2. năpârlirea propriu-zisa (se lasa pe spate cu picioarele in sus si incepe procesul de naparlire, in aceasta etapa nu trebuie deranjata deloc tarantula)
3. perioada de după năpârlire: în aceasta etapa e bine să nu se ofere hrană tarantulei ( la tarantulele tinere durează între 4-6 zile până se întăreşte exoscheletul, pe când la cele adulte poate să dureze între 1-3 săptămâni).